Aprecierea complexă a efortului în judo

Viteza proceselor de restabilire este diferită şi tocmai în funcţie de durata refacerii capacităţii de efort, determinată şi ea de amploarea solicitărilor (care determină un anumit grad de epuizare a rezervelor organismului), se concretizează mărimea efortului (după părerea majorităţii specialiştilor), având, astfel, eforturi maxime, mari, medii şi mici. Trebuie să atragem atenţia de la început că asemenea aprecieri ale mărimii efortului se fac în raport de posibilităţile maxime pe care le are sportivul în momentul respectiv, acestea crescând o dată cu adaptarea la noi posibilităţi sau descrescând în urma dezadaptării la efort.

Aprecierea eforturilor din punctul de vedere al mărimilor constituie o acţiune destul de complexă, aceasta presupunând cunoaşterea dozării efortului intern, concretizat prin gradul de oboseală şi timpul necesar revenirii la starea iniţială.

Modificările produse în organism datorită efortului cumulat dintr-o lecţie sau mai multe lecţii, provoacă un anumit grad de oboseală, concretizat prin diferite procente de reducere a capacităţilor funcţionale ale organismului şi care necesită un anumit timp pentru refacerea şi restabilirea acestor funcţii.

1 Efortul maxim

Pentru sportivii judoka de categorie superioară, un efort maxim este asimilat cu 10 - 12 RANDORI (angajări) regulamentare, care echivalează cu un efort intens de 50 -60 minute.

În urma unui efort maxim, capacitatea de efort a organismului judoka scade cu 16 - 25%, refacerea urmând o traiectorie foarte precisă. Modificările principalelor sisteme fiziologice ale organismului sunt foarte importante, tocmai aceste modificări, precum şi timpul necesar refacerii, determinând atributul de "maxim" al efortului depus.

Tensiunea arterială maximă ajunge la valori de 22-25, iar cea minimă scade la 0 (ton infinit), constatându-se şi o hiperdinamie a miocardului. Scade foarte mult concentraţia de glucoza în sânge (până la epuizare) şi creşte conţinutul de acid lactic, a cărui concentraţie, uneori, nu se normalizează nici după 30-40 minute. Se constată, de asemenea, scăderea conţinutului de hemoglobina şi de eritrocite, precum şi o scădere a conţinutului de albumine şi o creştere compensatorie a conţinutului de globuline.

În cazul folosirii neraţionale a unor asemenea eforturi, se pierde în cantitate mare fierul din sânge, ajungându-se la anemia feriprivă sau hipocromă.

Refacerea capacităţii de efort a judoka de mare performanţă, în urma unui efort maxim, se realizează după următorul tablou:

- pe parcursul primelor 2-3-a zile după efort se observă o menţinere a capacităţii de efort scăzută;

- în zilele a 4-6-a  a se realizează revenirea la nivelul dinaintea efortului;

- în zilele a 7 – 9-a se constată   fenomenul   de supra compensare;

- în zilele a 10-14- a se conturează restabilirea capacităţii de efort iniţial, organismul fiind apt pentru un nou efort maximal.

Această dinamică a refacerii este uşurată atunci când în perioada de refacere se utilizează numai eforturi mici şi uneori, medii. Dacă în această perioadă se utilizează eforturi specifice medii şi mari, acest tablou se va modifica în sensul prelungirii perioadei de refacere.

Deoarece, aşa cum se vede mai sus, în ziua a 7-9-a se constată o tendinţă de creştere prin fenomenul de supra compensare (creşterea eritrocitelor, a hemoglobinei, a albuminelor), rezultă că un asemenea efort duce la stimularea metabolismului acestora, creând condiţii optime pentru noua stare de antrenament (prin ruperea şi depăşirea vechii homeo-staze) şi, deci, pentru noua treaptă de adaptare a organismului la efort.

Urmărind dinamica refacerii în urma unui efort maxim, se desprinde indicaţia de a nu folosi eforturi maxime la un interval mai mic de 12 - 14 zile faţă de competiţia de obiectiv. Se recomandă, însă, eforturi mari cu caracter specific pentru a se menţine efectele efortului maxim.

2 Efortul mare

Un efort mare, pentru judoka de mare performanţă, este asimilat cu 6 -7 RANDORI (angajări) regulamentare care echivalează cu 30 - 35, minute de efort intens.  În această apreciere nu se includ eforturile mici  sau chiar medii, pe care   sportivul   le   depune  în   lecţie pentru    realizarea încălzirii   organismului sau a altor sarcini cu orientare tehnico-tactică.

Realizarea unui efort mare într-o lecţie duce la diminuarea cu 10 - 15% a   capacităţii   de efort a organismului, refacerea realizându-se după următoarea dinamică:

- pentru primele 1- 2 zile se constată o menţinere a capacităţii de efort scăzută;

- zilele 3 -4 se remarcă prin revenirea la nivelul dinaintea efortului;

- în zilele 4 - 5 este evident fenomenul de supracompensare;

- restabilirea la nivelul iniţial a capacităţii de efort a organismului se realizează în zilele a 6-7 - a.

În timpul angajărilor care, însumate, au dus la realizarea unui efort mare, tensiunea arterială maximă ajunge la valori de 20 -22, iar frecvenţa cardiacă oscilează între 168 - 192 b/minut, aceasta fiind maximă în RANDORI 2 şi 3, scăzând în următoarele, în raport cu accentuarea gradului de oboseală.

Modificările mediului intern al organismului sunt mai puţin evidente în urma eforturilor mari în raport cu cele maxime şi, deci, şi influenţa lor asupra creşterii capacităţii de efort este mai limitată, de aceea în microciclurile de antrenament cu judoka de performanţă se folosesc serii de lecţii cu eforturi mari. Astfel, se recomandă planificarea a 3 eforturi mari cu o zi de odihnă (sau eforturi mici), iar în microciclul următor să se utilizeze numai eforturi mici şi medii. Deoarece fiecare efort mare următor se va efectua pe fondul unei refaceri incomplete după efortul anterior, se va realiza un cumul al efectelor celor 3 eforturi mari, care va echivala cu efectele unui antrenament cu efort maxim.

Apreciem util pentru specialişti să exemplificăm o asemenea succesiune de 3 eforturi mari într-un ciclu de antrenament:

-marţi: 30 -35 minute RANDORI, folosind metoda cu intervale - în circuit;

- joi: 4 - 5 RANDORI de control;

- duminică: 5-6 RANDORI de antrenament cu caracter competiţional. în cazul în care ciclul săptămânal se încheie printr-o competiţie, aceasta va constitui cel de-al treilea efort mare.

Aprecierea efortului se va face raportat la posibilităţile şi starea de antrenament a fiecărui judoka. Avem aici în vedere anumite situaţii speciale, cum ar fi reluarea antrenamentelor după o îmbolnăvire sau absenţă mai îndelungată de la pregătire. în aceste cazuri, un efort mare poate avea efectele unui efort maxim şi, repetat, poate duce la urmări neplăcute (suprasolicitare, supra antrenament, surmenaj). Dar trebuie urmărit şi celălalt aspect, adică diminuarea efectelor antrenamentului atunci când solicitările nu cresc pe măsura îmbunătăţirii stării de antrenament a judoka.

3. Efortul mediu

Produce modificări moderate la nivelul principalelor sisteme ale organismului: cardio-vascular, respirator şi al principalelor procese biochimice şi nervoase din cadrul sistemului muscular. De aceea, eforturile medii se folosesc, cu judoka de mare performanţă, într-o succesiune de mai multe lecţii, pentru a obţine un efect cumulat al acestora.

În urma unui efort mediu, capacitatea de efort a organismului sportivilor se reduce doar cu 6 - 8%, refacerea completă a acestuia realizându-se "fir 24 de ore. Acest lucru permite ca în ziua următoare să se poată relua un asemenea efort şi repetarea lui să se facă în întregul ciclu săptămânal.

Valoarea frecvenţei cardiace ajunge în urma unui efort mediu la 150 - 156 b/minut, iar tensiunea arterială maximă ia valori de 17 - 18.

Un efort mediu se realizează într-o lecţie, cu judoka de mare performanţă, prin 3-4 RANDORI (angajări de antrenament), în care sportivii urmăresc  aplicarea unor planuri tactice individuale, fără a pune un accent deosebit pe ritmul de desfăşurare a luptei. Aceasta echivalează cu 15 - 20 minute de efort mediu spre mare.

Eforturile medii constituie principalele eforturi care se utilizează în pregătirea tinerilor judoka, utilizarea lor înlăturând pericolul supra antrenamentului, care, la această vârstă ar avea urmări negative evidente.

Cu judoka de mare performanţă, aceste eforturi se folosesc în lecţiile intercalate eforturilor de intensitate mare şi maximă, şi în microciclurile de refacere, după solicitări epuizante în competiţii sau antrenamente. Deci, aceste eforturi se utilizează în etapele competiţionale în corelare cu eforturile mari şi maxime, iar în etapele de tranziţie, pentru odihna şi refacerea organismului.

4. Efortul mic

Produce modificări cu totul neînsemnate la nivelul tuturor funcţiilor organismului.

Capacitatea de efort a organismului nu numai că nu scade ci, din contră, la sportivii bine adaptaţi la efort, chiar creşte. Aceste eforturi se utilizează ca mijloace ale odihnei active în perioade de refacere, cunoscut fiind faptul că odihna activă stimulează procesele refacere.

În acest sens, pentru judoka de mare performanţă, se recomandă eforturi în care V0₂ să atingă valori de 45 - 55% din V0₂ maxim, iar pentru cei de categorii inferioare de 25 - 30%.

Eforturile de intensitate mică se realizează în lecţii cu judoka de categorii superioare prin folosirea mijloacelor în vederea studierii şi repetării diferitelor procedee tehnice şi combinaţii tehnico tactice sub formă de studiu, precum şi prin utilizarea unor mijloace complementare de pregătire, cum ar fi jocurile sportive.