Lupta pentru priză (kumi-kata)

Lupta pentru kumi-kata reprezintă impunerea unor prize specifice unui procedeu sau unui combatant, în funcţie de particularităţile somatice ale celui din urmă sau de afinităţile pentru un procedeu, de cele mai multe ori, împotriva voinţei adversarului.

Tot mai mulţi antrenori, dacă nu chiar toţi, folosesc ca mijloc de antrenament în judo "lupta pentru priză" cu parteneri diferiţi. Privită prin prisma perfecţionării, lupta pentru priză constituie un capitol al tacticii. Se poate recurge la asemenea mijloc în luptă în următoarele cazuri:

- la începutul luptei, pentru tatonarea adversarului;

- în timpul luptei, când se cunosc posibilităţile adversarului (când acesta arc o tehnică limitată şi o anumită priză îl incomodează vădit);

- spre sfârşitul luptei folosită de cel care conduce, pentru a trece timpul în favoarea sa.

Deci, cu ajutorul prizelor impuse prin luptă, îţi poţi crea un avantaj în timpul meciului. Dar acest avantaj îl poţi fructifica până la un anumit nivel competiţional, pentru că, la un moment dat, poţi întâlni un adversar mai slab pregătit din punct de vedere tehnico-tactic, dar cu o forţă superioară în braţe, sau care are un kimono confecţionat dintr-un material mai gros, mai aspru sau, cel puţin, apretat.

Utilizarea luptei pentru prize ca mijloc al perfecţionării tehnice, duce în final la plafonare, prin folosirea frecventă a aceleiaşi prize şi procedeu, proporţional cu nivelul calităţilor fizice şi somatice ale sportivului. Lupta pentru prize, atât de utilizată în momentul actual al întrecerii competiţionale, vine în contradicţie cu unul dintre  principiile  fundamentale enunţate de maeştrii Kodokan Judo: „priza cea mai bună este cea pe care o oferă adversarul."   

Analizând acest principiu ajungem la concluzia că un procedeu tehnic trebuie repetat la antrenamente în condiţii impuse de adversar (cu priza incomodă), adaptat la particularităţile prizelor, într-o permanentă schimbare a acestora şi modificare a lor, în funcţie de posibilităţile individuale. Folosirea acestui principiu duce la formarea unor sportivi cu o paletă mai largă de procedee, de moduri de executare a acestora, le va forma o gândire specifică luptei, o logică a acţiunilor tehnice întreprinse în timpul luptei.

Utilizarea abuzivă a luptei pentru prize, atât la antrenament, cât şi în meciuri, duce la creşterea unor sportivi cu un orizont limitat, specializaţi pe un anumit procedeu şi care pot fi uşor învinşi de un adversar cerebral în luptă.

Nu în ultimul rând, acest mijloc duce la scăderea spectaculozităţii acestui sport, fiind, astfel, mai greu de înţeles de către publicul spectator.