Kushanku no kata

Kushanku no kata este unul dintre cele mai răspândite forme din karate. Din nefericire, majoritatea variantelor de Kushanku şi-au pierdut înţelesurile originale devenind un fel de dans pentru competiţii.

Numele său reprezintă traducerea în limba okinawiană a numelui unui diplomat chinez expert în arte marţiale, Kwang Shan-Fu, ce a adus în secolul al 18-a în Okinawa acest kata împreună cu lovitura de pumn "tirbuşon" atât de uzuală azi în marea majoritate a stilurilor de karate.

Acest diplomat chinez a venit în Okinawa prin anii 1756-1762 ca ataşat militar şi era maestru într-o ramură a Shaolin Quan-ului, după toate probabilităţile în "boxul celor 6 conformităţi".

Legenda spune că a avut doar 2 elevi, care au înţeles şi predat kung-fu-ul lui Kwang diferit mai departe. Aceştia au fost Yara, un haiduc în adevăratul sens al cuvântului, ce studiase în China Qigong şi Xing-yi Quan şi care a transmis învăţătura maestrului său fără modificări şi expertul de Te okinawaian Sakugawa căruia îi datorăm o versiune simplificată.

Încă de la început s-au răspândit două versiuni de Kushanku, cea a lui Sakugawa (ce nu studiase Kung-Fu ci doar Te) orientată spre o luptă mai brutală cu aplicaţii de luptă evidente şi versiunea lui Yara ce conservă aplicaţiile subtile de luptă (tehnici articulare, presiuni asupra punctelor vitale, Qigong).

Este notoriu faptul că în evul mediu artele marţiale se predau în funcţie de înţelegerea fiecăruia, un maestru putând astfel să predea o formă în mai multe moduri, total diferite.

Yara no Kushanku sau Kuniyoshi no Kushanku, după numele unuia dintre cei ce l-a transmis, a ajunsla Kyan Chotokuprin Yara din Yomintan, urmaşul maestrului Chatan Yara. Dela Kyan Yarano Kushanku a ajuns prin elevii săi în sistemele Isshinryu, Shorinryu, Chitoryu, Matsubayashiryu, Shobayashiryu şi Shorinjiryu. Cel mai apropiat de versiunea originală este Kushanku-ul de Matsubayashiryu transmis de Marele Maestru Shoshin Nagamine.

Versiunea exersată în Isshinryu este, după opinia unor maeştri ca Sensei Javier Martinez, un kata ce conţine cu preponderenţă proiecţii din antica artă marţială chineză Shuai-Jiao, bineînţeles alături de multe aplicaţii subtile ce presupun presiuni asupra punctelor de acupunctura (Kyosho Jutsu).

Sakugawa no Kushanku a fost transmis celebrului războinic okinawa-ian din secolul trecut Sokon "Bushi" Matsumura. O teorie spunea că, Matsumura a învăţat şi versiunea de Kushanku a lui Yara dar el a transmis mai departe numai varianta lui Sakugawa. Dintre numeroşii elevi ai lui Sokon Matsumura, doar Anko Azato şi Matsumura Nabe au predat varianta lui Sakugawa neschimbată, iar prin ultimul a ajunsla Soken Hohanşi sa răspândit în lume în   cadrul   sistemului   de Karate Matsumura Seito.

Alt elev a lui Sokon Matsumura, Anko Itosu, simplifică versiunea şi aşa destul de simplificată a lui Sakugawa no Kushanku creând două variante Sho şi Dai. Tot din tehnica Kushanku, Itosu a creat Kata-urile Pinan pentru începători şi copii. Pinan (Heian în japoneză) chiar dacă nu sunt nişte Kata în sensul vechi al termenului, astăzi sunt considerate în multe sisteme ca fiind de referinţă.

Kushanku-ul lui Sakugawa este prezent astăzi în toate competiţiile de Shotokan şi Shitoryu, versiuni ce se îndepărtează mult de original. Dealtfel versiunile stilurilor japoneze se exersează fără Bunkai (aplicaţii) ajungând un fel de gimnastică. Cauza acestei involuţii a Karate-ului japonez o găsim chiar la începuturile dezvoltării acestei arte marţiale în ţara "Soarelui Răsare". în anii 20-30 ai secolului nostru când Funakoshi a început să predea Shuri-Te-ul lui Itosula Tokyo, el a constatat cu stupoare că japonezii erau mult mai înclinaţi să înveţe să se bată decât să înveţe o artă subtilă şi complexă. De aceea, Funakoshi a predat Kata în Japonia omiţând cu bună ştiinţă să arate Bunkai-urile de nivel avansat pentru a-şi proteja arta de ochii persoanelor mai puţin onorabile. Astfel aceste aplicaţii subtile au rămas şi rămîn în continuare ascunse majorităţii practicanţilor de Shotokan şi Shitoryu.

În ţara noastră, poate şi datorită neşansei ca majoritatea artelor marţiale practicate să fie introduse prin filieră franceză şi deci să fie exclusiv competiţionale, adevăratele comori ale karate-ului oki-nawaian nu au fost cunoscute până acum. începând cu sfârşitul ultimului deceniu al secolului XX a început şi în România pătrunderea masivă a adevăratelor tradiţii oki-nawaiene prin Isshinryu Karate (dojo oficial recunoscut de Uniunea Mondială de Isshinryu, de O.I.K.K.A., reprezentând pe maestrul Lars Andersen 4 Dan, Tsuyoshi Uechi 8 Dan şi Angi Uezu 9 Dan), Okinawaian Butoryu (singura organizaţie din lume ce conservă şi răspândeşte cele mai vechi şi redutabile sisteme de karate okinawaian precum stilul "Cocorului Alb", condusă la nivel mondial de Marele Maestru Ron Goninan 8 Dan Hanshi şi alte dojo-uri noi, înfiinţate de diferite stiluri de karate okinawaian).