Ninjutsu; Esenţa Shu-Ha-Ri

Explicaţia nu este una de tip oficial ci este ceea ce eu am reţinut de la numeroasele antrenamente cu Soke în Japonia şila Taikai-uriinternaţionale. Totul porneşte de la faptul că toate fiinţele urmează un proces de învăţare definit de 3 timpi fundamentali:

1) a învăţa ceva nou

2) a înţelege acel ceva nou abia învăţat

3) a trece dincolo de acel ceva nou şi a il face parte din propria sa fiinţă.

Soke a explicat odată aceste faze printr-o interesantă analogie cu mersul pe bicicletă :

1. Atunci când suntem mici şi dorim să învăţăm să mergem pe bicicleta totul pare foarte dificil şi a găsi acel echilibru necesar pare absolut imposibil. Echilibrul îl obţinem atunci cu ajutor din exterior, de la cineva care are rolul de a ne învăţa ( Sensei ) cum să nu cazi de pe bicicleta sau de pe "Cale" ...De obicei, la copii mici se ataşează două roţi laterale pentru a le asigura stabilitatea. Cu ajutorul acestor roţi, pentru ei este suficient să dea din pedale pentru a avansa...Dar aceasta e prima etapă ...

2. Apoi restul vine odată cu trecerea timpului şi cu căpătarea experienţei , prin joaca cu alţi copii şi prieteni de-a lungul unei noi perioade de timp. Poate că uneori copilul mai cade , dar cu ajutorul celorlalţi , îi va veni din ce în ce mai uşor să se ridice ...Este faza în care începi cu adevărat să înţelegi cum funcţionează mecanismul şi începi să te eliberezi de forme şi tipare ...

3. După încă o perioadă, deja ştii cum să mergi pe bicicletă şi mintea nu mai este atât de preocupată de "cum" să mergi pe bicicletă ci mai ales de cum să ajungi undeva mergând pe, bicicletă de exemplu ...Ştii acum să mergi pe bicicletă aproape instinctiv şi deja te adaptezi din mers la orice situaţie care poate să apară chiar daca nu ai învăţat anterior cum să te descurci în acea situaţie particulară dată ... 

lată deci cele trei etape de care aminteam mai înainte...deja copilul merge pe bicicletă de câteva luni bune şi în spate deja acele mici roţi (forme de bază ) s-au îndoit de atâta antrenament ....deja ele nu mai ating solul, dar tu încă nu ştii asta şi crezi că ele încă te mai ajută, ....pentru că cei care te-au învăţat au făcut asta din dragoste pentru tine, ei decid ca să îţi ofere libertatea şi să nu te limiteze mereu la mersul cu cele două roţi în spate care deja te frânează fără ca poate să îţi dai seama...

Înlăturând roţile un nou proces similar începe..."ştiai" să mergi pe bicicletă şi totuşi ceea ce ştiai nu îţi mai este de folos şi asta te uimeşte chiar...întregul proces se reia ...

1) trebuie să înveţi o nouă formă de mişcare diferită de prima, şi chiar dacă te loveşti de multe ori, un nou gen de asimilare are loc ...

2) După o vreme copilul începe să înţeleagă noile reguli, începe să înveţe noi unghiuri pentru a schimba direcţiile şi poate că bicicleta îi va deveni o simplă extensie a lui însuşi...

3) După o încă scurtă perioadă deja el nu mai dă deloc atenţie bicicletei şi devine interesat doar de ce poate face cu ea, în câte feluri poate pedala, poate deja vrea să ajungă undeva cu bicicleta şi asta înseamnă că se adaptează la mediul înconjurător...

Şi poate că odată copilul devenit mătur îşi va cumpăra o motocicletă puternică şi atunci tot procesul se va relua...Este exact acelaşi proces.

Exact acelaşi lucru se întâmplă şi în Budo. Mai întâi înveţi să reproduci mişcările pe care le face profesorul tău, şi chiar dacă ele încep să semene oarecum te chinui puternic să înţelegi exact cum face, mecanica şi dinamica mişcării. Prin antrenament serios cu partener şi fără, începi să înţelegi şi corpul începe să se adapteze. începi apoi să diseci fiecare detaliu pentru a integra tehnica în totalitatea ei...

La un moment dat, mişcarea profesorului nu mai seamănă cu a ta şi totuşi este a ta .. .Ai ajuns la momentul în care deja "părăseşti forma" şi acesta este un moment critic foarte important în evoluţia unui practicant, pentru că el poate aluneca uşor de pe Cale, prin exagerarea Ego-ului său în acest moment...

Hatsumi Sensei a explicat acestea apoi cu termeni japonezi specifici Budo:

1) a învăţa forma = TAIHEN: a învăţa prin forma corpului

2) ruperea formei = KUDEN: ruperea formei prin experienţa intensă şi antrenament personal , cu ajutorul încă al celorlalţi din jur ( în mod paradoxal poate)

3) părăsirea formei = SHINDEN: este etapa ultimă când îţi creezi propria ta formă "naturală" pentru că este personală ...propriul spirit hrăneşte mişcarea corpului...mişcarea există, te include în mod natural.

Pentru mine aceasta este cel mai important lucru pe care Hatsumi Sensei| îl explică în Bujinkan Budo. Ninpo este expresia cea mai înaltă a spiritului artelor marţiale şi este în acelaşi timp ceva neconvenţional dintr-un anumit punct de vedere ...calea Ninpo este diferită de altele dar. este identică cu alte Budo ...totul depinde de punctul de vedere din care privim...la un moment dat, când formele se rup nu mai există graniţe între convenţional şi neconvenţional ...Hatsumi Sensei predă în Bujinkan ceea ce este libertatea prin Budo, renunţarea la tipare prin asimilarea tehnicilor şi mai ales a principilor vechilor Ninja...principii eterne, mereu valabile.

Aceasta am înţeles eu şi mereu sunt surprins şi la nivelul meu de câte interpretări se pot da acestui important principiu al BUDO. Toţi învăţăm mereu şi acesta este un proces pe durata întregii vieţi.