Despre Jiu Jitsu
Ju-Jitsu a fost dezvoltat acum peste 1000de ani in Japonia in timpul epoci feudale. Originar Ju-jitsu a fost un cult destinat razboiului, dar dupa abolirea sistemului Feudal in Japonia , arta a suferit modificari pentru a putea fi practicata. In epoca feudala ju-jitsu a fost deasemenea cunoscut sub numele de “Yawara, Hakuda, Kogusoko” si multe altele. Cea mai veche atestare a folosintei termenului de “ju-jitsu” dateaza din anul 1532 si este asociat cu scoala Takenouchi. Istoria artei la acesta perioada este incerta deoarece profesorii o tineau secreta.
Ju-Jitsu angajeaza tehnici cu mainile goale pentru a dobora un adversar care constau in lovituri cu piciorul, cu pumnii sau cu alte parti ale corpului, numite atemi; tehnici de proiectare a adversarului, numite nage waza, fixari sau tehnici de imobilizare, numite osae waza, chei articulare, numite kansetsu waza si strangulari sau sufocari, numite shime waza. Este de mentionat ca tehnicile cu mainile goale aveau oarecum un rol secundar intrucat interveneau in momentele in care erau dezarmati, astfel putand sa continue lupta.
La un moment dat Ju-Jitsu si-a castigat o reputatie chiar proasta intrucat acesta a fost folosit de catre talhari pentru a prada, sau in luptele pe plan local pentru suprematie economica. In aceste scoli accidentarile erau frecvente transformandu-se in locuri frecventate de catre cei mai duri oameni. Predarea fiind adesea dezorganizata si fara sa urmeze o logica sau un set de principii. Dupa ce epoca feudala a luat sfarsit in Japonia (Ju-jitsu nu mai era folosit pe campul de lupta) trebuia gasit un mod realist de a practica. Jigoro Kano (1860-1938) practicant de ju-jitsu a dezvoltat propriul sistem la sfarsitul anilor 1800 numit judo. Judo a fost de mare ajutor deoarece a permis practicantilor posibilitatea de a incerca arta , sigur si realist in acelas timp. Kano a inventat noi proiectari si a descoperit conceptul de "kuzushi" sau de dezechilibrare ca modalitate de a arunca adversarul fara parghie. Dar cea mai importanta contributie pe care o are judo-ul in practica ju-jitsu a fost conceptul de randori. Randori este o forma de antrenament reala dar ne-letala, care contine un set de reguli sportive. Datorita tentei sportive, randori ajuta elevii lui Kano sa practice Ju-Jitsu fara a se rani.
In timpul perioadei de declin a sogunatului Tokugawa si modernizarea Japoniei competitiile erau privite ca fiind violente, primitive si chiar vulgare. Practicantii artelor din acea perioada priveau arta lor ca fiind prea mortala pentru a fi practicata pe un partener sau adversar, aceasta atitudine fiind transmisa din kenjutsu, arta de a lupta cu sabia. Din moment ce ei nu puteau practica arta unul pe celalalt, perfectiunea miscarilor a fost considerata un test de indemanare. Astfel maestri de kenjutsu (sabie) erau cei mai admirati in domeniul artelor Japoneze, aceasta atitudine fiind adoptata si de celelalte arte, ale timpului precum si de scolile de Ju-Jitsu. Toate acestea au favorizat dezvoltarea formelor de "kata" ca nucleu principal de formare, in loc de o atitudine fireasca, competitiva, fiind predate miscarile idealizate ca forma care se presupunea ca se vor traduce intr-o abilitate reala de lupta. Ideea si imaginea de Budo devenind un substitut sarac pentru ceea ce a fost odata "calea razboinicului".
Pentru cei care nu constientizeaza inca, Ju-Jitsu reprezinta nucleul stiintific al tuturor artelor matiale japoneze. Foarte multi oameni in zilele noastre sunt familiarizati cu termenul de brazilian Ju-Jitsu or Gracie Ju-Jitsu. Aceasta datorita popularitati de data recenta provenita din victoriile in Ultimate Fighting Competition ale lui Roice Gracie. Insa adevarul este ca Ju-Jitsu este acelasi care a fost practicat cu multi ani in urma de catre samurai. Doar ca stiinta din zilele noastre a rafinat si continua sa dezvolte aceasta arta.
