Despre Judo

judo

Judo este o artă marţială japoneză. A fost dezvoltat din ju-jitsu de către Jigoro Kano în 1882, care a eliminat loviturile şi unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. Principiile sale se bazează pe folosirea supleţei în locul forţei brute. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări şi luxări. Judo a fost un model al artelor marţiale japoneze moderne, gentai budo, dezvoltate din şcolile japoneze tradiţionale. La începutul secolului trecut, pe măsură ce judoul a fost popularizat în Europa, şi-a pierdut treptat caracterul şi proprietăţile de artă marţială, transformându-se în sport. În 1964 judo a devenit probă olimpică.


Pentru cunoasterea originii acestui sport trebuie sa ne intoarcem cu aproape 2000 de ani in vechea Japonie, unde samuraii, cavalerii si nobilii practicau mai multe genuri de exercitii, ca; scrima, tirul cu arcul, aruncarea sulitii etc. Unul dintre aceste exercitii era si jiu-jitsu, care pare a-si avea originea in vechea forma de lupta corp la corp din Japonia si anume Sumo. Se aminteste intr-o scriere veche de o lupta intre Nomino Vukune si Taimano Uchaya in timpul celui de-al doilea Imparat Suini (anul 70 f.e.n.). Judecand dupa rezultatuli intrecerii se pare ca din aceasta perioada dateaza practicarea jiujits-ului, deoarece Sukune si-a omorit adversarul printr-o “lovitura de picior”.


Mai tarziu, in timpul perioadei Kamakura (1185 -1333) razboinicii, pentru a-si sluji mai bine stapanii, au inceput sa studieze arta luptei neanarmate, a “luptei corp la corp”, numita jiujitsu. Aceasta lupta era compusa din mai multe exercitii fara arme, la care se foloseau din cand in cand si pumnale sau sabii. Genul de atac era de cele mai multe ori aruncarea, lovirea, tinerea adversarului la sol, fortarea si contorsionarea bratelor si picioarelor adversarului, pentru a-i produce durere sau pentru a i le fractura. Aceste forme de lupte erau practicate numai de nobilii samurai si razboinicii lor, metodele de predare fiind secrete si foarte greu transmise altora.


In 1882 Jigoko Kano, impreuna cu cativa prieteni devotati, care-i impartaseau entuziasmul, au inchiriat o cladire in Tokio, unde au stabilit prima scoala de judo Kodokan, punand astfel bazele unei noi forme de lupta. Deci, am denumit materia de predare “judo” in loc de jiu-jitsu. “Jiu” inseamna blandete sau cedare, “Jitsu” inseamna arta sau priza artistica; iar “Do” inseamna cale sau principiu; in felul acesta JIUJITSU inseamna arta de a ceda la inceput si de a obtine apoi victoria, in timp ce judo inseamna calea sau principiul acesteia.


Judo-ul a fost introdus în Romania prin 1928, de profesorul japonez Heishichi Ishiguro, unul dintre numeroşii instructori formaţi de Jigoro Kano. Timp de un an, Ishiguro a predat judo-ul la ONEF (Oficiul Naţional de Educaţie Fizică) din Bucureşti. Apoi, cursul a fost continuat în cadrul ANEF. În perioada 1929-1933 profesor pentru educaţie fizică la catedra de sport era căpitanul Emilian Teacă. De numele acestui căpitan se leagă, de fapt, începuturile judo-ului din ţara noastră. Prima competiţie a fost organizată în 1934, protagonişti fiind jandarmii de la şcolile din Bucureşti şi Câmpina şi pompierii bucureşteni.