Despre Kendo

Kendo , „calea sabiei”, este arta martiala japoneza a scrimei. Kendo s-a dezvoltat din tehnicile traditionale japoneze de lupta cu sabia, cunoscute sub denumirea de kenjutsu. Kendo este o activitate solicitanta fizic si mental, care combina valorile solide ale artelor martiale cu elemente fizice specifice sportului. Practicantii de kendo sunt numiti kendoka (cel care practica kendo) sau kenshi (spadasin). Kendo poate fi privit ca stilul japonez de scrima, însa el difera foarte mult de scrima europeana prin miscarile si tehnicile folosite. Acest lucru se datoreaza faptului ca sabia folosita este diferita, la fel cum difera si modul în care aceasta este folosita.

Antrenamentul de kendo este foarte „galagios” prin comparatie cu alte arte martiale sau sporturi pentru ca un kendoka foloseste un strigat, kiai, pentru a-si exprima spiritul, iar de fiecare data când se executa un atac sau o lovitura piciorul din fata vine in contact cu solul printr-o miscare similara cu stampilarea. Numarul practicantilor de kendo este estimat astazi la opt milioane de oameni, dintre care aproximativ sapte milioane de practicanti în Japonia. Kendo este una din caile ce compun budo si înglobeaza esenta artelor martiale japoneze. Kendo este calea de a disciplina caracterul uman prin aplicarea principiilor katana.

În scoli (ryu) se studia cu sabii din lemn dur, bokken, forme precise si rigide, kata, de atac, de blocaj si riposta. Catre mijlocul secolului al XVIII-lea utilizarea shinaiului si protectiilor orienteaza practica catre o expresie mai libera si mai aproape de lupta-kendo. Fata de decadenta spirituala si materiala care i-a afectat pe razboinici, bushi, elementul moral si spiritual devine preponderent în codul de viata, Bushido, Calea Razboinicului. În prima jumatate a secolului la XIX-lea practica kendo-lui în dojo-uri cunoaste o crestere în popularitate, nu numai de catre bushi, dar si pentru oamenii obisnuiti care au putut avea acces.

Cu presiunea sistemului unde razboinicii erau patura sociala cea mai puternica si interdictia de-a purta sabiile, dojo-urile de ken jutsu au disparut aproape complet în aproximativ zece ani. Vechile valori ale Bushido-ului au gasit în mod natural locul în armata, politie, în educatia copiilor. Acesta a fost începutul kendo-ului actual.