Despre Ninjutsu
Rădăcinile Ninjutsu-lui merg adânc in istoria Japoniei, şi sunt direct legate de clanurile de războinici, de lupta dintre acestea, segregarea socială şi specificul condiţiilor militare. Cu influenţe de pe continent prin intermediul refugiaţilor militari, al călugărilor războinici sau al refugiaţilor politici, din China sau Corea, primele forme ale Ninjutsu-ului au fost concepute ca un sistem complet de viaţă, incluzând practici religioase, tehnici de fortificare a minţii şi trupului, forme de convieţuire, de armonizare cu ritmurile naturii, şi multe altele.
Acest nou concept a aparut şi s-a dezvoltat în câteva mici sate de războinici din provinciile japoneze istorice Iga şi Koga, în secolele al XI-lea şi al XII-lea (deşi cele mai multe şcoli de Ninjutsu au fost codificate mai târziu, în secolul al XV-lea). Cu o guvernare proprie şi o poziţionare geografică excelentă, cele două regiuni au devenit, în perioada Kamakura (1185-1333), cunoscute pentru războinicii şi potentialul militar al acestora. Istoricii au inventariat aprox. 75 familii sau clanuri de războinici din regiunea Iga şi aprox. 53 din Koga care erau contractate în mod regulat de către castele conducătoare ale Japoniei. Cu o riguroasă organizare ierarhică, familiile ninja variau de la clanuri mici la considerabile grupuri armate, disciplinate şi cu un potential combativ remarcabil. Au dobândit rapid o puternică faimă prin succesul operaţiunilor care le erau încredinţate, devenind o forţă care nu putea fi ignorată într-o situaţie conflictuală. Motiv pentru care, în intenţia de a stabiliza militar zona şi de a evita pericolele armate, generalul Oda Nobunaga s-a văzut nevoit să declanşeze, în 1581, campania istorică de exterminare a clanurilor de luptători ninja din provincia Iga. Deşi Nobunaga a reuşit să copleşească întreaga zonă, suprvieţuitorii s-au împrăştiat în alte regiuni şi au transmis de-a lungul generaţiilor arta şi cunoştintele lor.
Desi datele istorice arată că o parte din ei au devenit trupe de ordine poliţienească sau gărzi de corp, în timpul (şi după) şogunatul Tokugawa (1603-1868), odată cu stabilizarea situaţiei militare şi politice, războinicii ninja au fost din ce în ce mai rar angajaţi, pacea devening, în mod ironic, cel mai mare duşman al lor. Cunoştinţele s-au transmis totuşi în interiorul clanurilor, şi ca nişte adevăraţi supravieţuitori, ninja au traversat secole întregi, păstrându-şi tradiţiile până în timpurile moderne, când aceastea pot fi studiate ca parte integrantă a istoriei şi culturii japoneze.
Ninjutsu a fost readus în actualitate în anii 70, când Soke Masaaki Hatsumi fonda Bujinkan ca prima organizaţie publică oficială care preda Ninjutsu, depunând eforturi consistente pentru perceperea corectă şi serioasă a acesteia de către public. A acceptat elevi non-japonezi (lucru dificil în dojo-urile tradiţionale) şi, încetul cu încetul, Ninjutsu-ul a devenit cunoscut în lumea largă.
