Despre Silat

silat

Am să mă opresc în acest nou articol pentru presa românească de arte marţiale,asupra unuia dintre cele mai importante stiluri de Penchak Silat dintre cele 5 în care sunt împuternicit să predau şi anume este vorba de Seni Silat Gayung Fatani, o extrem de veche tradiţie de luptă dezvoltată în Malaiezia.


Acest stil este poate unul din cele mai vechi din provincia malayeză numită şi Patani, care se situează astăzi in sudul teritoriului thailandez. De aici, din Patani, de pe întinsa câmpie a Kelantan-ului, au provenit unii dintre cei mai faimoşi şi mai temuţi luptători de Penchak Silat. Este greu de identificat sursa exactă a artelor marţiale malaeziană şi thailandeze dar am să las această problemă în seama istoricilor şi a teoreticienilor.


Pentru un practicant însă, sunt foarte uşor de remarcat numeroase asemănări între cele două sisteme de arte marţiale, poate şi pentru că existau numeroase contacte, mai mult sau mai puţin războinice de-a lungul istoriei, soldate cu schimburi tehnice involuntare. Seni Silat Gayung Fatani conţine şi în prezent numeroase tehnici de luptă la mică distanţă bazate pe lovituri de genunchi şi cot ca şi in boxul thailandez. Totuşi arta Seni Silat este în totalitatea ei foarte unică şi diferită de alte stiluri.


Seni Silat este caracterizat de mişcări suple şi extrem de rapide, favorizând astfel practicanţii mici şi fără multă forţă cum erau şi încă mai sunt Unul dintre ultimii mari maeştrii ai artelor marţiale malaeziană a fost Sheik Abduf Rahman Bin Tahir. Născut în 1900 Abdul Rahman a fost în egală măsură un expert desăvârşit în arte marţiale cît şi un iniţiat în profunzimile artei' sufite (parte ezoterică a învăţăturilor islamice) şi chiar un depozitar al unei vechi tradiţii mistice sufite din provincia Patani.'


Maestrul Abdul Rahman a intrat în legendă pentru puterile sale aparent paranormale, pentru demonstraţiile sale uluitoare de hipnoză de la distanţă a adversarului şi de asemeni şi-a adus un important aport la dezvoltarea Penchak Silat în Malaeziaşi chiar în întreaga lume.


Odată cu dezvoltarea părţii competiţionale din Silat cunoscută şi ca Olea Raga, Maestrul Abdul Rahman s-a retras în satul Kedah şi a continuat să predea un Silat integral, cu accent atît pe partea tehnică, marţială realistă, cât şi pe partea energetica şi spirituală (ilmu).


Pronunţia actuală de Fatani este un joc de cuvinte malaiez care a apărut pentru înlăturarea unor suspiciuni legate de naţionalismul sau chiar separatismul locuitorilor din provincia Patani. Linia Sheikului Abdul Rahman a fost continuată de Pak Teh Mat Aii, de Haji Imam Mansor şi apoi ceva mai tîr-ziu de cel care a preluat în prezent conducerea şcolii Tuan Haji Anuar Abd Wahab şi cel cu care am avut şi eu onoarea să studiez.


Şcoala Seni Silat Gazung Fatani promovează valorile tradiţionale ale culturii malaeziane şi nu pune atât de mult accentul pe competiţie ca alte şcoli moderne de Silat. Se organizează însă destul de des numeroase demonstraţii cu şi fără arme, la care participă doar elevii avansaţi pentru că loviturile se aplică aproape cu maxim de forţă, viteza şi precizia sunt foarte mari astfel că este nevoie de o experienţă solidă şi de o bună cunoaştere a tehnicilor de absorbţie a şocurilor dure ale loviturilor.


Un alte aspect foarte interesant al şcolii este apărarea cu mâna goală contra diverselor arme tradiţionale în Malaezia cum ar fi : kriss (cuţitul cu semnificaţii aproape mistice la ei), ke rambit (un fel de box), cabang (versiune malaeziană de sai, trident), kayu (bastoane de diverse mărimi), salen-dang (eşarfa).


În faţa unei lame ascuţite practicantul trebuie să îşi concentreze întreaga atenţie asupra adversarului încercând să anticipeze mişcările şi să atace scurt, direct pe puncte vitale, paralizând adversarul şi apoi imobilizându-l şi deposedându-l de armă. Ca urmare, eschivele specifice Seni Silat Gayung Fatani sunt foarte particulare şi de asemenea vigilenţa deosebită a spiritului este o caracteristică distinctivă a experţilor acestui sistem.