Despre Xingyiquan

Xingyiquan

Un calugar al templului Shaolin scria: "In templul Shaolin din Song Shan, in trecut era predat boxul Xin Yi Quan (minte intentie) numit si Xin Yi Ba (imbinarea minte-intentie) si cunoscut ca fiind unul dintre cele mai subtile stiluri". Si astazi inca in Shaolin se mai practica acest stil si este izbitor de asemanator cu Xing Yi Quan-ul actual. Daca ne luam dupa documentele existente la ora actuala ca fondator al Xing Yi quan-ului apare un maestru pe nume Ji Long Feng care a trait in perioada dinastiei Ming, in provincia Shanxi. El si-a predat stilul la doi elevi de ai sai, pe nume Cao Ji Wu si Ma Xee Li. Ma Xee a plecat din propincia Shanxi in Henan unde a predat in continuare ramura sa de xing yi, care se caracterizeaza prin existenta a 10 forme ale animalelor comparativ cu celelalte ramuri unde exista 12 forme ale animalelor.


Cao Ji Wu l-a invatat arta sa pe Dai Long Bong care a devenit faimos pentru abilitatea "Inima, Minte". Introducerea teoriei celor 5 elemente i se atribuie tot lui Dai. Si in zilele noastre sa mai practica linia originala a lui Dai Long, numita "Xing Yi-ul familiei Dai". Majoritatea sistemelor de Nord de Xing Yi practicate azi isi au radacinile in scoala Maestrului Dai Long. Astfel la originea stilurilor practicate azi in Nord este unul dintre cei mai de seama elevi ai lui Dai Long Beng: Li Lao Neng (Li Neng Ran), care mai era cunoscut si dupa nick-ul sau "pumnul divin", care este considerat cel mai faimos expert in Xing Yi Quan. Li Lao Neng a rafinat si sintetizat intregul sau sistem. Lui i se atribuie conceperea formelor: Wu Xing Lianquan, Wu Xing Sheng Ke, An Shen Pao si Za Shi Chui. Deasemeni tot el a mai introdus inca 2 forme ale animalelor, respectiv forma sopirlei de apa (aligator) si forma pasarii Tai. Ulterior Li Lao s-a mutat ulterior in Hebei unde si-a dezvoltat si popularizat scoala prin faimosii elevi pe care i-a creat.


In 1735 maestrul Wang Zi Cheng scrie tratatul "Teoriile de box chinezesc" unde gasim scris: "....... stilul celor sase armonii (un alt nume pentu Xing Yi Quan) a fost transmis urmasilor de catrei cei doi maestrii din Shanxi, respectiv Ji Long si Ji Feng, in jurul anului 1600". Se spune despre Xing Yi ca a fost creat din dorinta acestor doi maestri de a realiza o arta martiala care sa poata face fata unui atac atunci cind armele sint lasate deoparte pe timp de pace. Astfel ei au plecat de la tehnica luptei cu sulita si adaptind atacurile si apararile din arat sulitei la lupta neinarmat au format un stil nou pe care l-au numit "Boxul celor sase armonii".


In unele materiale gasim scris ca fondatorul acestui stil este celebrul general Yue Fei din timpul dinastiei Song. In manualul "Celor Sase Armonii" scris de Xia Mingshi in jurul anului 1750 gasim: "Yue Fei era expert in tehnicile luptei cu lancea. El a transformat metodele de minuire a lancei in metode de lupta cu pumnii si cu palmele si a numit acest stil Yi Quan (boxul intentiei), remarcat printr-o eficienta deosebita". Inca de la inceputurile stilului se scria despre Xing Yi Quan ca pune accentul atit pe dezvolatrea fortei interne cit si pe cea externe, avind metode de antrenament foarte simple. Tehnicile elementare erau sase forme foarte dure si sase forme suple, insistindu-se pe cele sase armonii si pe teoria celor cinci elemente. Se cerea practicantului un corp ca de dragon, brate de urs, picioare de cocos, gheare de vultur, protejarea corpului precum un tigru si strigate puternice precum tunetele.


Actualmente stilul este ramificat in mai multe branse in functie de regiunile unde sint practicate sau de familia din care vine. Astfel, dupa cum ati citit si mai sus, in unele variante exista 10 animale iar in altele 12 animale. Anumite variante au mai multe forme sau chiar daca au aceleasi forme ca si numar sau denumire, continutul lor difera. Xing Yi quan-ul practicat in provincia Shanxi este caracterizat prin miscari agile, lucru incet cu un maxim de concentrare asupra lucrului intern, Xing Yi-ul din Henan este caracterizat prin vigoare deosebita manifestata in tehnici. In Hebei stilul se caracterizaza prin stabilitate si extindere.